Alexandru Dobrescu In numarul din 29 iunie 1875 al publicatiei satirice Perdaful, aparute la Iasi sub directia lui M. Negrutz si subintitulate «jurnal guvernamental care rade cu sopon», gasesc urmatoarea nota:
UN POET SCHIMBAT
Nu ne miram atat de Domnul V. Alecsandri, poetul cari s'a'nhamat intre postalionii Guvernamentali cu ocasiunea junctiunilor Ploesti-Predeal si ca a cedat pentru Crawley, pre cat ne miram de jurnalele oposante, ce cu o naivitate asa de mare se mira ca, adica: Cum a putut poetul tocmai acum, cari in timp de 32 ani a combatut mereu prin scrierile sale poetice strainismul, barbarismul, ciocoismul, despotismul, raul si toate ilegalitatile si astazi prin actele sale fatis sa vie alature cu ele - si sa le dea curs!...
Esplicatiunea e simpla de tot:
Inainte de toate, Poetul nostru este un om ca toti oamenii; compus din spirit si materie..., el a vazut ca, in tot timpul cat a cantat pe diapasonul spiritului, n'a reusit a se sustinea intreg (fiind un ce idial), a inceput de asta data sa cante si pe struna Materiei..., si care de la prima incercare i s'a parut un acord mult mai milodios (fiind un ce real, bine pipait...).
Destul a fost pentru poetul nostru, ca sa faca o Oda lui Crawley spre a trece la posteritate si acesta la randul sau sa-si arate galantomia catre el prin o incorajare Materiala... Si atunci poetul nostru, earasi din punctul de recunostinta, - si ca raportor, sa sustie concesiunea acestuia - fie si neconstiincioasa!...
Dupa cum vedeti, asa merg treburile in teara, si nu trebuie sa va mirati asa tare, caci doar nu sunteti veniti acum din China, ca sa nu cunoasteti toate chitibusurile unui guvern conservator!... S'apoi, noi am prevazut o posna ca asta; cum am vazut ca poetul nostru a intrat in sinul «Directiei noua», cum am zis ca el calca in strachini verzi...
Subiectul e reluat la ru
