Redarea spatiului si a profunzimii in desen si pictura isi are radacinile in "liniile de fuga" ale lui Da Vinci, si orice incepator in ale artei stie ca ele sunt o munca laborioasa care necesita nu numai bune cunostinte tehnice, ci si har, o combinatie uluitoare de desen, umbre, culori, lumini si imaginatie. O data cu tehnicile moderne, imaginile care creeaza iluzia de profunzime se numesc "3D" - imagini tridimensionale, extrem de folosite in jocurile pe calculator si cinematografie.
Julian Beever e un nume foarte cunoscut printre iubitorii de arta urbana si bloguri. Ar fi simplu sa spunem despre el ca deseneaza cu creta pe asfalt. De fapt, excentricul artist englez face mai mult decat sa deseneze. De zece ani, el uimeste lumea printr-o forma de arta greu de incadrat si aruncata, fara doar si poate, in zona efemerului: creeaza adevarate iluzii cu ajutorul cretei colorate si al unei tehnici care se cheama anamorfoza prin care deseneaza pe pavajele marilor orase ale mapamondului imagini tridimensionale, sfidand legile perspectivei. Pentru absolventul in arta al Universitatii din Leeds, acum in varsta de 50 de ani, nu e pur si simplu graffiti si nu e nici desen pe asfalt, nu e pictura, nici sculptura, nici fotografie, e putin din toate acestea la un loc.
Daca priviti desenele lui dintr-un anumit unghi, veti avea imaginea de relief sau de adancime, de cadere in gol, de inaltime. Cand deseneaza o groapa sau un hau, de cele mai multe ori trecatorii se feresc cu grija sa nu "cada" in desenul lui Beever, care e realizat in totalitate pe o suprafata plana, peste care se poate trece cu pasul. Cum reuseste artistul sa faca acest lucru? Am fi tentati sa spunem ca totul se realizeaza la fel ca in pictura, din jocul de lumini si umbre, dar am fi departe de adevar. Englezul Beever se foloseste de o camera cu trepied prin care verifica din cand in cand cum "se