Centrul administrativ al Europei, oraşul Bruxelles, surprinde prin arhitectura clădirilor în stil baroc, a muzeelor, dar şi prin eleganţă şi varietatea localurilor. Deşi este o capitală cosmopolită, care poate concura cu oricare alt oraş din lume, Bruxelles reuşeşte să-şi păstreze curăţenia şi să transmită o atmosferă relaxantă.

Bruxelles este, într-adevăr, o răspântie belgiană şi europeană, oraş xenofil şi primitor. Simbolul oraşului este „puştiul“, adică locuitorul de baştină din Bruxelles, închipuit îndeosebi prin Menneken Pis, alături de care se află „zinneke“, simbol al amestecului de culturi.

Originea numelui nu e limpede. Unii, pentru a justifica ortografia francofonă creată artificial în 1830, vorbesc de „broekzeil“ (stofă de pantaloni). Alţii, ţinând cont de pronunţare şi îndeosebi de ortografia clasică, vorbesc de „bruidscel“ (cămara miresei). În fine, o altă ipoteză vorbeşte despre o formă romantică neautentificată, ce ar însemna „casa mlaştinii“.

Oraşul are numeroase simboluri

Manneken Pis este o statuetă cunoscută ca simbol naţional. Legendele spun că Manneken ar fi fost fiul unui conte şi ar fi stins ultima flacără a unui incendiu, dar statueta spune ceva despre ireverenţa şi excentricităţile bruxellezilor, care au ales ca acest băieţaş care urinează să fie un reprezentant al spiritului lor.

Statueta a fost executată în secolul al 17-lea de Jerome Duquesnoy; a fost luată de englezi în 1745, de francezi în 1777, iar în 1817 un ocnaş francez a furat-o şi a distrus-o. Ocnaşul a fost condamnat a doua oară la închisoare pe viaţă, iar statueta a fost refăcută. Din când în când, la sărbători naţionale sau religioase, statueta este îmbrăcată în mici costume, cu diferite semnificaţii. Manneken are şi o surioară, Janneke, care se găseşte la câteva străduţe depărtare.

Dacă Bruxellesul este centrul Europei, Grand Place este