In ziua in care Ion Iliescu primea infirmarea urmaririi penale, Cristian Paturca, autorul faimosului "Imn al golanilor", era internat in spital in stare foarte grava. Batranul comunist are, asa cum o dovedesc cei 18 ani trecuti de la momentul in care dadea telefon la Moscova sa anunte preluarea puterii, o rezistenta de fier. Nimic nu-l doboara, boli, puciuri in partid, revolte de strada, dosarele de la Parchet. Ba, mai mult, iese invingator din toate, reusind nu doar sa se aseze deasupra istoriei, ci inca sa o faca.
S-ar putea explica altfel faptul ca are sanse uriase sa fie spalat de responsabilitatea juridica a mineriadelor? Mecanismul prin care impotriva omului numarul doi in ierarhia facatorilor de rau la adresa natiunii nu se va pronunta, probabil, niciodata sentinta "vinovat" de catre vreo instanta este unul tenebros. Pentru ca e greu de crezut ca soarta lui Iliescu depinde de niste chichite procedurale si se afla exclusiv in mainile a doi oameni: Dan Voinea si Laura Kovesi. Sau ca de-a lungul acestor ani nu comanda politica a fost cea care a manevrat dosarele mineriadei si revolutiei si totul se reduce la competenta sau incompetenta, la buna sau reaua-credinta a unor oameni din sistemul judiciar. Sa fim seriosi! Viciile de procedura nu pot fi in cazul lui Iliescu intamplatoare si nici descoperirea lor in contextul apropierii inexorabile a termenului de prescriere a faptelor pura coincidenta. Ar fi ridicol de simplu.
Pe de alta parte, Laura Kovesi avea posibilitatea (doar este procuror-sef si peste Parchetele Militare!) sa descopere aceste "grave vicii de procedura" ceva mai devreme. Ma refer in principal la dosarul lui Chitac (cel referitor la mortii din noaptea de 13 iunie, din care a fost disjuns dosarul lui Iliescu), ajuns in instanta si pentru care s-a cerut retrimiterea la procurori. Spun asta pentru ca de soarta acestui dosar d
