Traian Ungureanu

Foto: Cotidianul

Ce nume poarta situatia in care sistemul politic e impertinent, iar corpul cetatenesc absent? Criza de stat. Rezultatul: o societate depresiva care a invatat sa se dispretuiasca si nu mai tine scorul umilintelor.

O societate? Nu. Tot mai mult, o forma de deruta, dominata de plictis si dispusa la autosabotaj politic. Romanii au lipsit de la alegeri si referendum pentru ca nu au incredere in romani. Si pentru ca au intrat in concediu prenatal: nasc generatiile indiferente ale viitorului. Ce nume poarta situatia in care criza de stat e insotita de dispretul extern unificat, de la Roma pina pe mosia puturoasa a lui Voronin? Criza nationala. Din acest punct nu mai e mult de discutat. Ori corectam harta puterii, ori raminem cu arta caderii. Acum, Romania nu e nimic sau nimic mai mult decit un loc minjit de o tentativa masiva de furt. Un grup recent suit in copac, dupa obiceiul sinistrei noastre traditii politice, incearca sa preia toate puterile si bunurile publice. Prima tinta a acestei ofensive care urmareste exproprierea juridica a cetatenilor e, desigur, justitia. Desavirsirea acestui abuz nu e departe. Procurorii sint deja selectati din carnetul de note al unei doamne de la Rompetrol. Guvernul are dexteritatea banditismului normativ si a devenit primul autor de acte ilegale al tarii. Fostul ministru al Justitiei, un oarecare Chiuariu, a emis o ordonanta sfruntata, din categoria Mugabe. Guvernul insusi a comis, cu buna stiinta, frauda suprema, angajindu-si solemn raspunderea pe proiectul legii uninominalului, un text de lege violent anticonstitutional. Sigur, in cauza nu era onoarea (inexistenta) a lui Bogdan Olteanu, autorul a 22 de scrisori obscene care il somau pe presedintele Basescu sa promulge aberatia. In cauza nu putea fi nici demnitatea unei majoritati parlamentare care e prinsa pina peste cap cu munca la