În contextul delicat al saturaţiei italiene vizavi de "invazia" românească, Departamentul de studii romanice din cadrul Facultăţii de Ştiinţe Umaniste de la Universitatea "La Sapienza" din Roma, în colaborare cu Institutul Cultural Român şi cu Accademia di Romania au organizat, între 15 şi 17 noiembrie, un colocviu internaţional intitulat "Limba română: propuneri culturale pentru noua Europă". Evenimentul era, evident, pregătit de multă vreme şi s-a întâmplat ca el să se deruleze simultan cu apogeul inflamărilor electorale, dar şi al dramelor autentice de ambele părţi. Capitalul de imagine al acestei coincidenţe era substanţial, dar, din păcate, nimeni nu s-a gândit să urce acest colocviu internaţional pe celălalt talger al balanţei.

Asupra unui alt tip de contextualizare, cea academică, mi se pare şi mai util să stărui, căci evenimentul de la Roma a fost o conferinţă de remarcabilă anvergură ştiinţifică, din seria celor care au marcat intrarea României în UE. Derulând o cercetare de echipă, sub egida CNCSIS, pe tema studiilor româneşti în lume, am avut ocazia să observ evenimentele ştiinţifice şi culturale prilejuite de anul 2007 şi la unele să particip direct. Seria a fost deschisă de "Ora României", conferinţa desfăşurată în martie la Bloomington, Indiana şi a continuat cu al V-lea congres internaţional SRS (North American Society for Romanian Studies), din iunie, de la Constanţa, apoi cu congresul ARA (American Romanian Academy of Arts and Sciences) organizat în august la Braşov. La Poznan, în Polonia, aniversând jumătate de secol de predare a românei, se desfăşura, aproape simultan cu cel de la Roma, un colocviu organizat de Catedra de limbă şi literatura română a Universităţii "A. Mickiewicz" şi Institutul de filologie romanică, cu tema "România: dialog intercultural şi interlingvistic" (12-13 noi.). Apoi, între 28 şi 30 noiembrie, Institutul Cultural Rom