Desigur cuvîntul
Desigur cuvîntul doare cum trupul
dar cum doare trupul?
îndărătul ochiului se-aşterne doar luciul său
o linie rafinată te exersează la nesfîrşit
briza mării porneşte din aceste draperii
cum ne vei găsi poemele cum ne vei aşeza alături de
ele?
poate că acest gol e doar o tranzacţie cu îngerul
încet se-ndepărtează cîmpia aidoma unui tren
apa e plină de strigăte
geamul e spart îl lipeşti
cu banda adezivă a sudorii noastre comune
aidoma unei mingi pe pavajul cenuşiu
se rostogolesc înţelesurile
rîvna cui le-mpinge-ncoace?
pe corzile viorii melodioasa indiferenţă a respiraţiei tale
e suficientă odihnă alunecarea lacrimii
în mîna ta o carte cum o casă nelocuită.
Inima
Inima părăsită de Lume
scriind se regăseşte
şi astfel se-ntoarce
iarăşi în Lume
apoi se aşează pe pat alături de tine
toarce cum o pisică.
Autumnală
Din ce în ce mai frig afară
o casă temătoare în care ţi se usucă limba natală
aidoma unui şirag de fructe puse la uscat
un oracol te mîngîie pe furiş aidoma unui curent
din geamul deschis uscînd cugetările
ude cum nişte rufe
apa vorbeşte de zor la telefon
ne-ncălzim cu ajutorul vocilor.
Reţetă
Se-nfăşoară distanţa cu grija
cu care mînuieşti infinitul
se-ndeasă ploaia-n rucsac
şanţurile se proptesc unul de altul cum parii
parfumul trandafirului se reduce la forma iniţială...
Amarul Tîrg
Ce gust de rachiu au faţadele unor case vechi
trebuie să-ţi înveleşti conversaţia grijuliu în argilă
cît întuneric răcoros se-adăposteşte-n unele nume
bistrouri expirate cum
