- Cultural - nr. 245 / 14 Decembrie, 2007 Si a zis Dumnezeu "Sa fie lumina!" si a fost lumina. Si a vazut Dumnezeu ca e buna lumina si a despartit lumina de intuneric. Lumina a numit-o Dumnezeu ziua, iar intunericul l-a numit noapte. Si a fost seara si a fost dimineata: ziua intai: Facerea I, 3-5. Natura si legile ei zaceau in intuneric si a zis Dumnezeu "Sa fie Newton" si totul a devenit lumina: Alexander Pope. Cu aceste cugetari incepe celebra carte a lui Loup Verlet. El s-a nascut in 1931, fiind un vestit fizician francez, director al Centrului National de Resurse Spatiale (CNRS), un pionier in domeniul simularii computerizate a modelelor dinamicii moleculare. Intr-o lucrare celebra din 1967, el a dezvoltat ceea ce astazi este cunoscut drept "Integrarea Verlet" - o metoda pentru integrarea numerica a ecuatiilor de miscare. In 1993 a publicat "Cufarul lui Newton", o lucrare in care, pornind de la opera unuia dintre cei mai mari fizicieni ai lumii, si anume Newton, inspirat de fizica lui, Verlet si-a indreptat studiul spre istoria si filozofia stiintei. Iata ce spune autorul cu privire la fizica lui Newton: ea a revolutionat stiinta din secolul al XVII-lea. Aceasta stiinta i-a rapit lui Dumnezeu una din functiile sale esentiale: aceea de a fi cheia de baza a unei randuieli globale in care intreaga cunoastere se ordona si capata sens. La jonctiunea dintre subiectul ei si obiectul cunoasterii au rasarit atunci aporiile (contradictie de rationament, nesiguranta, indoiala) care apartineau pana in acel moment de resortul teologiei, aporii care se aflau ascunse in misterele divine. Ca fiecare din noi, ajung si eu sa imi pun o dubla intrebare: cum sa percep global lumea in care sunt cufundat fara a o examina din exterior, ca si cum m-as putea inalta la locul Dumnezeului din religie? Cum pot percepe in mod reflexiv ansamblul propriei mele gandiri, cand sunt eu insumi rezul