Pentru a putea patrunde spiritul unei tari, diplomatul trebuie mai intai sa o cunoasca. Relatiile prietenesti dintre doua state, ii spune Carol I unui diplomat strain acreditat la Bucuresti, "se creeaza, dezvolta si sustin nu atat de dorintele respectivelor guverne, cat de reprezentantii lor diplomatici; relatiile sunt in legatura directa cu rapoartele lor. "

In ce consta activitatea unui sef de misiune diplomatica? Inainte de toate, in redactarea unor rapoarte detaliate, care sa surprinda atat natura relatiilor cu oamenii de stat ai tarii in care este acreditat, cat si tot ceea ce poate sa fie de interes pentru guvernul sau. Situatia politica interna, vizitele la nivel inalt, chestiunile de ordin economic, financiar, militar si cultural, urmarirea cu atentie a presei locale - toate aceste aspecte figureaza pe agenda unui diplomat care se respecta. Care are nevoie de o "educatie mondena", fara de care, la inceputul secolului trecut, nu era membru cu drepturi depline in societatea diplomatica de oriunde, "cu toate ca figura pe listele corpului diplomatic, iar contactele lui de serviciu nu purtau urma legaturilor personale, fara de care schimbul de idei devenea formal si zadarnic."

Misiunea unui ministru plenipotentiar este ingradita de faptul ca, fiind reprezentantul Suveranului sau pe langa Suveranul tarii unde este trimis, "nu poate lua contact oficial decat cu guvernul, respectiv ministrul de externe al tarii unde el functioneaza, orice amestec mai jos este rau venit, rau privit si deci ministrul plenipotentiar se pune intr-o situatie foarte grea." Situatie care poate genera opinii cel putin curioase. Dupa doi ani petrecuti la Sofia, Dimitrie I. Ghika crede ca "bulgarii, prin originile lor preponderent turanice, sunt dotati, ca si chinezii, cu un sistem nervos de o sensibilitate redusa, care ii face rezistenti la durerea fizica." Fost atasat mi