„Nu sunt un primar panglicar“, spunea Antonie Solomon, la inaugurarea sălii de concerte a Filarmonicii craiovene, în această toamnă. Nu a tăiat, aşadar, panglica, a dirijat în schimb orchestra, în ritm de „Mulţi ani trăiască!“, şi a vorbit despre tinerii care trebuie scoşi „din sfera manelelor“ şi aduşi la Filarmonică, „pentru culturalizare“. Unii spectatori erau bucuroşi că sala e, în sfârşit, gata, alţii nu îşi reveniseră din şocul produs de noul aspect („de mobilă de bucătărie“) al acesteia, iar cunoscătorii căutau zadarnic prin hol vechile oglinzi veneţiene, cu nostalgia cu care tanti Păsărel ciocănea cu degetul arătător, într-o zi de vară, peretele din tablă groasă al unei oliţe de noapte: „Nu mai găseşti aşa ceva!“. Solomon a vorbit atunci şi despre aspiraţia sa de a face din Cetatea Banilor „al doilea oraş cultural al României, după Bucureşti“.

Pe ce loc credeţi că se află Craiova acum?

După un meci al Universităţii cu ASA Târgu Mureş, pierdut, pe „Central“, cu 3-2, prin anii ’70, tata a zăcut două săptămâni în concediu medical. Nu cred că s-ar fi simţit mai bine dacă urmărea înfrângerea, relativ recentă, suferită de alb-albaştri la Piatra-Neamţ, iar dacă ar privi clasamentul, în care Unirea Urziceni are de două ori mai multe puncte decât Ştiinţa, ar crede că visează.

Cine e finanţator la Unirea Urziceni? (De câte ori l-aţi văzut la televizor?)

Un prieten de-al meu, microbist de toate diviziile, s-a dus nepregătit la un examen de admitere, la geografie (înainte de ’89). Pornind de la denumirile echipelor de fotbal (Industria Sârmei Câmpia Turzii, Cimentul Medgidia, Armătura Zalău etc.), a abordat curajos subiectul despre industrie: la Zalău se află o fabrică de armături, la Medgidia, un combinat care livrează ciment, iar la Câmpia Turzii, o uzină unde se produce sârmă. Deşi încheiase triumfal: „Trăiască tovarăşul Nicolae Ceauşescu!“, l-au p