Că Romănia e ascunzătoarea Necuratului ne-o mărturiseşte şi Paolo Coelho, in ultimul său roman, "Vrăjitoarea din Portobello", apărută in anul 2006 la Editura "Humanitas". Personajul principal e o romăncă, una adoptată dintr-un orfelinat sumbru din Ardeal de nişte libanezi londonizaţi de nevoie. Dar nu o romăncă oarecare, ci o ţigăncuşă. Şi dacă e ţigancă, e şi vrăjitoare. Brazilianul, vandabil pretutindeni ca o licoare uşor caramelizată, mai lipeşte o etichetă mincinoasă peste incisivii lui Dracula.

Ce blestem şi pe ţara asta! Străinii, innebuniţi după exotism, au făcut din Romănia leagănul lui Dracula. Un vampir gata să-şi infigă colţii in jugulara oricui. Un personaj infricoşător şi fantastic, scornit să ne "branduiască" imaginea in lume. Aşa că, zici Dracula, zici Romănia! Din nefericire, de la o vreme zici şi ţigani, şi iar n-am nici un motiv de măndrie. Se poartă clişeele, idiotismele de tot felul. Omul mileniului abia urnit e prea grăbit să rumege informaţia cu care e bombardat neincetat. O ia de bună şi-o transmite mai departe. Se trăieşte in viteză şi pe nemestecate. Digestia minţii e simplă şi rapidă: inghiţi informaţia şi pleosc, ai şi lepădat-o, in căcăreze de certitudini puturoase.

Că Romănia e ascunzătoarea Necuratului ne-o mărturiseşte şi Paolo Coelho, in ultimul său roman, "Vrăjitoarea din Portobello", apărută in anul 2006 la Editura "Humanitas". Personajul principal e o romăncă, una adoptată dintr-un orfelinat sumbru din Ardeal de nişte libanezi londonizaţi de nevoie. Dar nu o romăncă oarecare, ci o ţigăncuşă. Şi dacă e ţigancă, e şi vrăjitoare. Brazilianul, vandabil pretutindeni ca o licoare uşor caramelizată, mai lipeşte o etichetă mincinoasă peste incisivii lui Dracula. Aşadar, "dacă apare o fată care arată ca o intelectuală şi, zămbind, spune că este una de-a noastră, eu devin bănuitor. Poate fi trimisă de Secur