Tot mai multe cupluri amână venirea pe lume a unui copil pentru a-şi contura o carieră cât de cât stabilă. Sunt însă şi părinţi care se pomenesc pur şi simplu cu copilul în braţe, iar mamele necăsătorite, aflate într-o astfel de situaţie, ori îi abandonează la naştere, ori se îndreaptă cu ei către instituţiile specializate ale statului, unde-i lasă pentru totdeauna. Un copil nu este o jucărie pe care să ţi-o doreşti de ziua ta sau de Sărbători, cu care să te joci până te plictiseşti şi să o faci uitată într-un colţ. Cuplurile care-şi doresc copii sau, mai nou, mamele necăsătorite care-şi doresc copii se trezesc cu responsabilităţi nebănuite. Cei care nu pot să dea naştere copiilor apelează în ultimă instanţă la adopţie. Mulţi dintre aceştia abandonează şi ultima posibilitate de a fi părinţi din cauza procedurilor pe care trebuie să le parcurgă şi care sunt conforme cu Legea nr. 273/2004. Legea a fost adoptată după scandalul adopţiilor din România, lansat la scară europeană de baroneasa Nicholson. După 1990, adopţia în România devenise o sursă de venituri ilicite pentru mai multe categorii sociale, care, în unele cazuri, s-au pretat la vânzări mascate de copii unor familii despre care nu mai ştie nimeni nimic. Pentru a preveni situaţiile dezonorante, legiuitorul a înăsprit legea adopţiilor, făcând-o greoaie chiar şi pentru cuplurile de români care vor să devină părinţi. Un vis spulberat Dacă un cuplu fără copii se ataşează de un micuţ provenit dintr-o familie cu posibilităţi materiale precare, în care mai există şi alţi copii, iar părinţii naturali consimt ca minorul să fie adoptat, viitorii părinţi nu vor ajunge niciodată sau aproape niciodată să adopte acel copil din cauza procedurilor greoaie care trebuie îndeplinite. Un caz concret este cel al unei familii din Craiova, I. Constantin, care nu are copii şi care, la Segarcea, a găsit o fetiţă de cinci ani. Fetiţ