Nasterea lui Iisus Hristos – Craciunul, a generat de-a lungul secolelor un intreg complex de ritualuri pastrate pana in ziua de azi.
Sarbatorile de iarna existau inca din antichitate, romanii celebrand in aceasta perioada Saturnaliile, la inceputul solstitiului din 21 decembrie, dar si o serie de festivitati inchinate zeului Soare. In anul 325 imparatul Constantin cel Mare introduce oficial Craciunul in calendarul crestin, drept sarbatoare amintind de nasterea Mantuitorului.
Ritualurii traditionale
O practica de sorginte romaneasca, intalnita pe intreg teritoriul tarii, o reprezinta taierea porcului. Ziua de Ignat, 20 decembrie, prima zi a sarbatorilor de iarna, este dedicata in intregime acestui ritual, locuitorii din zonele rurale care nu cresc porc trebuind sa sacrifice un alt animal, pentru a putea duce la capat actul ofrandei, incheiat cu nelipsita pomana, semn al terminarii postului de 40 de zile. Totodata, in interiorul casei este impodobit bradul, un simbol al Sfintei Treimi, considerat astfel in Evul Mediu datorita formei triunghiulare si a tineretii vesnice insuflate de permanenta sa culoare verde. Sarbatoarea Craciunului reprezinta un prilej de bucurie pentru copiii care asteapta cu nerabdare impodobirea bradului, mersul cu colindele, precum si cadourile pe care urmeaza sa le primeasca in noaptea de 24 spre 25 decembrie de la Mos Craciun. Acesta, nefiind insa un personaj cu origini populare romanesti, a fost imprumutat din zona traditiilor apusene abia la inceputul secolului XIX.
Primiti cu colindul?
Zilele de 23 si 24, cunoscute ca Ajun al Craciunului, sunt dedicate cantecelor traditionale. Tineri si mai putin tineri, dar in special copiii, merg din casa in casa, colindand de dimineata si pana pe inserat. Dupa celebrul "ne dati ori nu ne dati...", gazdele impart colindatorilor covrigi, nuci
