După două cărţi ce au impus-o ca istoric al mentalităţilor din spaţiul autohton - În şalvari şi cu işlic. Biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea şi Focul amorului. Despre dragoste şi sexualitate în societatea românească (1750-1830) - Constanţa Vintilă-Ghiţulescu a publicat la sfârşitul anului trecut un roman istoric "cu poveste" - Evgheniţii - transformând dragostea din subiect de cercetare în subiect de roman, sensibilitatea ce dubla în chip fericit documentaţia solidă din cărţile anterioare fiind valorificată din plin într-o poveste de dragoste insolită şi voluptoasă, ce are ca fundal acelaşi segment temporal al începutului de secol XIX, pentru care ochiul şi urechea autoarei se dovedesc excelent formate.
Cele două tipuri de conduite "amoroase" îndosariate deja în Focul amorului, cel specific oamenilor de rând, ce nu au timp de "fineţuri" amoroase şi "amorul elitar" ce presupune o adevărată "artă a iubirii" de la curţile boierilor, al evgheniţilor, vin să demonstreze încă o dată că socotelile sufleteşti nu sunt simplu de încheiat şi că dragostea, în oricare dintre variantele ei, este deopotrivă imprevizibilă şi cinică, ingenuă şi crudă, iar gura lumii nu e decât o oglindă deformatoare pentru vibraţiile interioare incontrolabile. Atmosfera redată prin amănuntele specifice epocii reprezintă o sursă de pitoresc captivant, iar scriitura antrenantă şi umorul savuros, datorat în cea mai mare parte jocului cu registrele stilistice, menţin treaz interesul cititorului şi salvează romanul de pericolul, de multe ori iminent, al pateticului în exces.
Trebuie menţionat încă de la început că partea forte a romanul este dată de amprenta stilistică inconfundabilă a autoarei, dinamica, energia expresivă pierzându-se la orice încercare de rezumare. O voce narativă vioaie, ce empatizează permanent cu personajele şi car
