După ce „au fiert“ în cazanul Editurii Polirom mai bine de un an, contraversatele „Versete satanice“ ale lui Salman Rushdie apar în româneşte joia viitoare.

La Târgul Gaudeamus de la sfârşitul anului 2006, Polirom anunţa cu mare tam-tam editarea, pentru prima oară în limba română, a acestui roman cu „cântec“.

Se ştie că pentru această carte pakistanezul a fost condamnat la moarte de fundamentaliştii islamici din lumea musulmană, că acest decret de condamnare la moarte - prin care orice „fidel“ musulman are dreptul şi obligaţia de a-l ucide, prin orice mijloace posibile, pe scriitor - va râmâne în vigoare cât va trăi Rushdie, pentru că cel care l-a emis (şi singurul care îl putea ridica), aiatolahul Khomeini, este de mult oale şi ulcele, şi că mulţi dintre editorii din toată lumea ai cărţii au fost ucişi sau răniţi de „braţul lung“ al aşa-zisei justiţii islamice.

Presa s-a grăbit, la sfârşitul lui 2006, să se delecteze cu această ştire de senzaţie, a primului editor român care-şi asumă un astfel de act de curaj. Mai mult, „poliromiştii“ dădeau chiar un termen-limită al eforturilor lor de transpunere în româneşte a volumului: începutul primăverii anului 2007. Dar iată că socoteala de-a acasă nu s-a potrivit cu cea de la „târgurile“ de carte: Editra Polirom a ratat cu acest titlu lansarea la cele două manifestări editoriale majore ale anului 2007 (Bookfest şi Gaudeamus) şi de-abia reuşeşte acum să prindă „ultimul tren“ al cumpărăturilor pentru cadourile de Crăciun de anul acesta. De ce această întârziere faţă de termenul tot de reprezentanţii editurii anunţat? Să-şi fi băgat coada şi aici „dracu’“, reprezentat de regimul „ciumat“ al lui Ahmadinejad?

Rushdie a retuşat traducerea

Mai întâi, „Versetele satanice“ sunt, ca literatură, o carte foarte dificilă, de aceea traducătoarea Dana Crăciun a beneficiat de