Un film premiat cu Palme d’Or la Festivalul de la Cannes, o caravană „4, 3, 2“, care a trecut prin întreaga ţară, un documentar „O lună cu 4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile“, dar şi o dezbatere pe tema situaţiei în care se află filmul românesc şi sălile de cinematograf au un singur numitor comun: Cristian Mungiu. Centrul pentru Jurnalism Independent a găzduit luni proiecţia documentarului „O lună cu 4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile“, în regia lui Sorin Avram. La eveniment au fost prezenţi alături de realizatorul materialului, regizorul şi scenaristul Cristian Mungiu, distribuitori, producători şi cineaşti români şi străini, care au dezbătut în faţa presei situaţia distribuţiei de film în România în contextul recentelor succese ale filmelor româneşti pe plan extern.
Nevoia unui proiect După ce Festivalul de la Cannes l-a onorat cu premiul Palme d’Or, în mintea regizorului Cristian Mungiu s-a născut ideea de a forma o caravană care să meargă prin mai multe oraşe din ţară pentru a proiecta filmul câştigător, cel care scosese cinematografia românească din anonimat, după mai mulţi ani. A mers să ducă el însuşi lungmetrajul la spectatori. „Ne-am asumat un mare risc“, a spus cineastul, „pentru că nu ştiam cum va fi primit filmul. Dacă ajungi într-un oraş mic, unde obişnuinţa de a merge la cinema s-a stins demult, e posibil să te trezeşti cu sala goală, indiferent câte Premii Palme d’Or a câştigat o peliculă. Nu ştiam dacă în România mai sunt cinematografe pentru că lumea nu mai merge la film, sau dacă, dimpotrivă, oamenii mai intră în sălile de cinema pentru că nu mai au aşa ceva în oraşul lor. După experienţa acestei caravane sunt convins de un lucru: românii nu merg la cinema pentru că nu mai există săli“, a subliniat autorul „4, 3, 2“. Au parcurs 15 oraşe în 31 de zile. Au fost uimiţi să constate că 18.000 de spectatori au venit să vadă „4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile