Mandatul lui Tudor Chiuariu a fost scurt şi zgomotos. Nici nu se putea altfel, probabil, pentru titularul unui portofoliu care aparţinuse Monicăi Macovei, debarcată de la conducerea Ministerului Justiţiei în urma unei remanieri cu cîntec.

E greu să îi urmezi în funcţie unei personalităţi atît de complexe, iar lui Tudor Chiuariu i-a fost şi mai greu, avînd parte de presă proastă încă de la început. De altfel, chiar din ziua în care a fost numit, i s-a lipit eticheta de "omul lui Relu Fenechiu", deputat liberal şi om de afaceri. Tînărul ministru fusese avocatul grupului de firme aparţinînd lui Fenechiu, iar unele jurnale, cu un fin simţ al nuanţei, au pus repede ştampila: "Mafia de la Iaşi l-a pus pe şeful Justiţiei".

Înainte de a fi titularul acestui portofoliu, Chiuariu fusese însă şef al Departamentului guvernamental de luptă antifraudă, punctul de contact în România al Oficiului European de Luptă Antifraudă. În această funcţie făcuse o figură bună, Franz Hermann Bruner, şeful OLAF, lăudînd în 2006 activitatea departamentului guvernamental. Propulsarea în funcţia de ministru al Justiţiei nu l-a ajutat să cîştige la capitolul imagine. Dintr-un tînăr promiţător, cu studii făcute în străinătate, a devenit un "tînăr mafiot obraznic", după cum l-a catalogat şeful statului.

Şi totuşi: Chiuariu a început cu dreptul, ajutat din plin de coaliţia de moment PNL-PSD. Una dintre primele realizări a fost trecerea prin Parlament a legii Agenţiei Naţionale de Integritate, care se doreşte a fi un fel de super-poliţie pentru verificarea conturilor demnitarilor. Chiuariu a reuşit acolo unde Monica Macovei eşuase în repetate rînduri, relaţiile ei cu parlamentarii fiind glaciale. În acelaşi timp, Chiuariu a început şi prin a avea raporturi corecte cu membrii Consiliului Superior al Magistraturii, altă instituţie cu care Monica Macovei nu era în cele mai bune relaţ