În primul semestru al acestui an, România a continuat, conform datelor guvernamentale, să fie ţară de origine pentru traficul de persoane. Cu toate că numărul victimelor identificate din ianuarie pînă în iunie 2007 a fost în scădere, faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut: 936 faţă de 1281, cifra e încă ridicată. Ce înseamnă însă traficul de fiinţe umane? Unii spun că e doar o altă denumire pentru prostituţie, ridică sprîncenele şi emit teorii cinice: dacă n-a ieşit afacerea, zice c-a fost traficată. Alţii, mai plictisiţi şi blazaţi, spun: mie nu mi se poate întîmpla. E simplu paravan pentru prostituţie? Dacă eşti atent, chiar nu ţi se poate întîmpla? În spatele vorbelor în doi peri şi a clişeelor, se ascund tragedii şi scenarii incredibile, iar nelămuririle şi dezinformarea transformă traficul de persoane într-un fenomen global real, de tip underground, o robie modernă cărora autorităţile par a nu fi capabile să-i dea de cap şi căreia din ce în ce mai mulţi tineri, vrăjiţi de iluzia cîştigului peste noapte, par să-i cadă în capcană. (S. G.)

Vînd om (pentru diverse)

Traficul? Mai mult decît încălcarea legilor, o aberaţie care trece drepturile fundamentale ale omului sub tăcere. Oameni-marfă, transportaţi şi trataţi ca bunuri materiale, de-a lungul reţelelor de trafic, intern sau extern. În secolul XXI, în ţări civilizate există încă oameni sechestraţi, fără nici un drept, brutalizaţi, supuşi traumelor de tot felul. Ademeniţi iniţial de cîştiguri fabuloase, ajung în robie, ameninţaţi mai apoi cu moartea, forţaţi să muncească (banii cîştigaţi intrînd direct în buzunarul patronului). Traficul nu e doar o infracţiune. Nu e doar proxenetism şi nu se limitează doar la exploatarea sexuală. Preşedintele Asociaţiei Naţionale împotriva Traficului de Persoane (ANITP), dr. Dumitru Licsandru, îmi spune că "vorbind de trafic, vorbim şi de exploatare prin muncă, pr