Despăduririle pe zece ani, scanate prin satelit

„Dacă nu îmi tai singur pădurea, sigur mi-o fură alţii”

Tăierile de păduri din România au atras atenţia şi americanilor. NASA finanţează un studiu al mai multor specialişti care cercetează, colateral, câtă pădure a dispărut din România, în perioada 1990 – 2000. S-au luat în considerare nu numai suprafeţele defrişate, ci şi pădurile dispărute din cauze naturale (doborâturi de vânt, spre exemplu). Studiul este încă în derulare, iar până acum s-a luat la purecat 62% din suprafaţa împădurită a ţării, atât aceea care face parte din fondul forestier, cât şi cea din afară. Rezultatele parţiale: a dispărut 2,4% suprafaţă de pădure, din ceea ce s-a studiat până acum. La prima vedere cifra nu pare prea mare, însă, ţinând cont că pădurile româneşti se situează sub media europeană ca acoperire, cei 2,4% înseamnă enorm.

Cele mai multe dispariţii de păduri sunt localizate în Apuseni, Suceava şi Secuime, acolo unde au şi fost cele mai multe retrocedări. O problemă la fel de gravă este în Câmpia Română, unde hectare întregi de pădure au dispărut, lăsând nisipul să se dezvolte.

„S-au realizat câte două seturi de imagini prin satelit, un fel de hărţi care arată exact câtă pădure era în 1990, într-o zonă anume, şi câtă a mai rămas în 2000, exact în acelaşi punct. Astfel, se poate face un studiu comparativ. Din hărţi nu se poate deduce, însă, dacă terenul respectiv era pădure din fondul silvic, sau păşune împădurită. S-a luat în considerare tot ce avea arbori cu coroane întrepătrunse între ele”, ne-a explicat dr. inginer Vladimir Gancz, de la Institutul de Cercetări şi Amenajări Silvice (ICAS). Cercetătorii Institutului au fost partenerii specialiştilor americani pentru realizarea studiului. Obiectivul principal al cercetării nu sunt neapărat pădurile din România, ci depistarea bugetului de carbon în regiunea Mării