La începutul anilor `90, românii umpleau până la refuz bisericile. În perioada comunistă, acestea constituiau spaţiul în care "omul nou" n-avea ce căuta. S-a adeverit, încă o dată,

La începutul anilor `90, românii umpleau până la refuz bisericile. În perioada comunistă, acestea constituiau spaţiul în care "omul nou" n-avea ce căuta. S-a adeverit, încă o dată, faptul că, întotdeauna, ceea ce a fost interzis a devenit punct de atracţie.

Numai Dumnezeu ştie câţi dintre cei care frecventau lăcaşurile de cult Îl căutau pe Hristos şi câţi o făceau din superstiţie sau numai pentru că "era la modă". Ce-i drept, la vremea aceea, mirosul jertfelor din temniţele comuniste era încă proaspăt în nările mulţimilor.

Oamenii "adulmecau" fărădelegile săvârşite în "anii întunericului". Nu existau nici hipermarketuri, malluri, internet, reviste pentru adulţi. Lumea avea gândirea mai puţin viciată de consumerism.

Dacă-ţi cumpărai o pereche de blugi turceşti, cu abţibilduri, sau o cutie de cola dintr-un free-shop, pe litoral, erai într-al nouălea cer. Satisfacerea acestor mici plăceri nu era, însă, totul pentru un tânăr. Mai punea mâna şi pe o carte, îl mai asculta şi pe Părintele Constantin Galeriu, îl auzea pe Ţuţea sau Cioran...

Înainte de `89 şi imediat după, posibilităţile de a te distra sau de a-ţi ocupa timpul liber cu altceva decât lectura erau limitate. La momentul respectiv, tinerii care pe 25 noiembrie 2007 au votat la alegerile europene abia se năşteau.

Generaţia lor este decuplată de cele ale "decreţeilor" şi "optzeciştilor". Acestea din urmă înţeleg altfel fenomenul religios. Nenorocirea este că mulţi reprezentanţi ai "generaţiei `89" nu văd în Biserică decât o instituţie ca oricare alta.

Indiferenţa lor este molipsitoare. Trăirea clipei, hedonismul zilelor noastre, va avea consecinţe nebănuite pe termen mediu. "Pragmatismul" t