Retras la Sibiu, traducătorul lui James Joyce domină în absenţă literatura contemporană. Miercuri, revista „România literară“ i-a acordat un Premiu Opera Omnia pentru poezie, în valoare de 10.000 de lei. Sursa: Ion CucuSursa: Andrei Spirache
1 /.
„Premiul «României literare» e ultimul lucru la care mă gândesc acum. Nu am puterea să discut despre nimic“, ne-a răspuns la telefon, aproape şoptit, poetul Mircea Ivănescu (76 de ani). După moartea soţiei sale, traducătorul intraductibilului James Joyce s-a adâncit în boală şi singurătate, în locuinţa sa de la Sibiu. În tot acest timp, i se dedică pagini întregi de critică literară şi este opţiunea aproape unanimă a mediului cultural românesc la un Nobel literar.
Poetul „mopetelor“ a fost propus Academiei Suedeze în 1999 de Asociaţia Scriitorilor Profesionişti din România, iar în 2007, din iniţiativa unui scriitor din diaspora, Dan Dănilă, a apărut Organizaţia de Susţinere pentru Premiul Nobel pentru Literatură a lui Mircea Ivănescu.
Şansele la prestigioasa distincţie îi sunt însă diminuate de lipsa unor traduceri ale operei sale în alte limbi. Ironia face ca Mircea Ivănescu să-i fi tradus pe unii dintre cei mai dificili scriitori, de la James Joyce, William Faulkner, Franz Kafka, Robert Musil, F. Scott Fitzgerald, Truman Capote la Friedrich Nietzsche sau Rainer Maria Rilke.
12 ani pentru „Ulise“
„Mircea Ivănescu i-a tradus pe doi autori aproape imposibil de tradus, Joyce şi Kafka. «Ulise» e un roman extraordinar de bine tradus, pe care l-am citit cu mari delicii“, subliniază criticul Nicolae Manolescu. Romanul în două volume, apărut la Editura Univers în 1984 şi considerat de unii capodopera traducerilor în limba română, e o muncă migăloasă care s-a întins pe 12 ani (timp în care a lucrat şi la alte traduceri), răgaz pe care traducătorii de azi nu şi-l m
