- Diverse - nr. 246 / 17 Decembrie, 2007 Am in fata o lucrare de prognoza a celebrului Minister al Stiintei din Japonia: cercetarea si dezvoltarea japoneza pentru perioada 2005-2035 (!) Iar printre domeniile care par atractive niponilor - in afara informaticii, comunicatiilor, cercetare medicala, biotehnologii, energii neconventionale etc. - se gaseste industria materialelor. Foarte la moda in mai toate economiile civilizate si de foarte mare viitor - caci materialele compozite, fullerenele (molecule uriase de carbon), combinatii de saruri la temperaturi ultrareci au dus la o adevarata revolutie, adaugand betonului, metalelor si lemnului clasic candidati neasteptati pentru industria constructiilor si a masinilor de tot felul. Ultimul venit in acest domeniu se numeste aerogel. De fapt nu este chiar atat de nou, caci a fost descoperit tocmai in 1931 de catre chimistul Steven Kistler, in urma unui pariu cu un coleg: sa scoata dintr-un gel clasic lichidul, inlocuindu-l cu... gaz. Omul a incalzit gelul, a evaporat apa si celelalte componente lichide si a introdus in locul lor metanol. A publicat rezultatul intr-o revista stiintifica si... a uitat apoi cu totul de materialul pe care il botezase aerogel. Desi produsul era mai mult decat interesant, un fel de fum inghetat, ultrausor si, culmea, foarte rezistent. Trec anii, alti chimisti, in cautare de miracole, reiau formula aerogelului, o surubaresc, ii adauga "fumului inghetat" oxid de aluminiu si siliciu si inlocuiesc inflamabilul metanol cu bioxid de carbon. Asa ca aerogelul de astazi arata ca un fel de sticla plina de crevase si bule, un centimetru cub din materialul nou cantareste 1,2 miligrame (cam cat greutatea aerului!), dar suprafata totala a golurilor interioare este de dimensiunile unui stadion de fotbal! Si, culmea, un burete de aerogel de 2 grame poate suporta o caramida de 2,5 kg! La ce poate fi folosit acest