"Nu mai sper ca e ceva de facut cu acest Calarasi al Europei"
Incet dar sigur, Bucurestiul vechi si istoric, atata cat a ramas din el dupa furia demolatoare a lui Ceausescu, dispare inghitit fara mila, din ordinul unui primar lipsit de cultura urbanistica, inconjurat de o gasca de arhitecti mediocri, care si-au pus planseta in slujba buzunarului propriu si a rechinilor imobiliari. In vreme ce toate capitalele Europei isi ocrotesc cu grija trecutul, creand superbe zone istorice, datatoare de identitate, in Bucuresti, asa-zisa noua arhitectura de tip american, cu implanturile ei de vipla si termopane, sluteste pentru vecie orasul, fara ca nimeni sa o poata opri.
Dintre intelectualii de prima marime ai Bucurestiului, care au protestat impotriva falimentarei politici a Primariei Generale, aparand in scris frumusetea si nostalgia orasului vechi, poetul si prozatorul Mircea Cartarescu este cel mai activ.
"Perioada comunista a insemnat condamnarea definitiva a acestei insailari urbane numite Bucuresti"
- Se spune ca locul in care se naste si traieste un poet intra in alchimia subtila a creatiei lui. Va mai recunoasteti in Bucurestiul de azi? Mai inseamna ceva vechile sale tipare, aflate pe cale de disparitie?
- Sincer, nu prea cred. Bucurestiul e un oras care-a crescut dupa necesitati economice imediate, in afara oricarei idei de urbanism, de estetica, fara plan, o-ntortochere de ulite jegoase, serpuind printre case si gradini boieresti, maidane, constructii adaugite, rasadaugite, ruinate de cutremure si incendii. Pitoresc si plin de miasme, n-a fost decat o mahala uriasa, asa cum il infatiseaza Preziosi si cativa memorialisti. Vreo duzina de biserici cu parohiile roata in jurul lor, Turnul Coltii, ciobit si el la un cutremur, Dambovita, apa dulce, o mlastina de fapt, in care se imbaiaza de-a valma vaci, rate si muieri cu forme o
