Nu stiu daca nu pledez pentru o cauza pierduta. Universul natural este departe, este, cum se spune, "afara", adica dincolo de noi. A nins toata noaptea; dimineata, lumea parea ambalata in zapada imaculata si peisajul avea nu stiu ce candoare, ca in tablourile - uneori atit de frumoase - ale pictorilor naivi. Mi se pare ca in astfel de zile - putine la numar - se potriveste sa fii fericit. Oricum, in aceste dimineti cu zapada inca necalcata de o talpa omeneasca, toata lumea ar trebui sa se simta intinerita. * Am gasit la intrarea in laborator, pe pragul acoperit de zapada intacta, o bila verde, perfect rotunda. Ciudat, ca un "semn". In linistea matinala, cu rare tipete de cioara, bila verde asezata pe zapada ca pe o tava de portelan alb sugera un mister, ca un tablou de Magritte. Nu era la locul ei aceasta bila, de forma si consistenta unei mingi de tenis, dar de o dimensiune dubla. Nu imi era clar, cind am inceput sa examinez "forma" verde care avea o consistenta de cauciuc, daca apartinea regnului vegetal, animal, mineral sau... Nu stiam daca nu-i o simpla jucarie de cauciuc; putea fi una din bilele utilizate in readaptarea unor deficiente musculare; putea fi o minge de cine stie ce provenienta, uitata acolo de niste copii; mai erau multe posibilitati. In scurta vreme, cit s-au adunat colaboratorii mei, ipotezele privind obiectul care ne intriga devenira mult mai variate. Cineva, studiind consistenta, geometria si culoarea bilei, a fost de parere ca poate fi o bomba cu declansare intirziata, asezata in timpul noptii cu intentii criminale; altcineva, un ins cu propensiuni in domeniul paranormalului, avea suspiciunea unei proveniente metafizice; un altul era convins ca forma si culoarea bilei indica originea unei actiuni a extraterestrilor care au indreptat un semnal catre elita intelectuala a terestrilor (adica spre noi, care lucram la cercetarea creierului). In cite