Noul PNTCD a raspuns voiniceste, printr-un comunicat cu efect de cap in gura, unei opinii argumentate rational de catre Horia-Roman Patapievici. Punctul de vedere al lui Patapievici, cum ca partidele istorice au reaparut in urma unei "fraude pioase", ca PNTCD "a dezamagit mai mult decat oricare alt partid", putea fi pus sub semnul intrebarii in cheia de rationalitate si de buna-credinta oferita de autor. Replica semnata "biroul de presa al PNTCD" aminteste insa de Romania Mare, Azi sau Dimineata. Vinovat de delict de opinie, Patapievici este infierat drept "un impostor", care "minte pentru bani" si lucreaza "la ordinul lui Traian Basescu". Lui Patapievici i se sugereaza ca PNTCD l-ar fi facut om, caci "l-a propulsat in Colegiul CNSAS".
Din pacate, acest scurtcircuit de rationalitate a devenit regula in noul PNTCD. Nemaiavand nimic de pierdut, PNTCD pare sa se fi resemnat cu conditia de epava politica aflata in vesnica deriva, care poate juca cel mult un rol de kamikaze.
Am inceput sa intuiesc acest lucru in dimineata lui 29 noiembrie 2004, cand am discutat cu mai multi prieteni taranisti despre pozitionarea lor in turul doi al prezidentialelor. Pe atunci, eram inca un apropiat al PNTCD, un "insider". Cu o zi inainte votasem cu PNTCD, spre furia unor colegi de redactie care m-au acuzat de risipirea votului. Luni dimineata aparusera rezultate provizorii: PNTCD, cu 1,8%, era sub pragul electoral; Basescu avea sapte procente in urma lui Nastase. Luni dimineata, asteptam asadar o confirmare a implicarii prietenilor taranisti in batalia pentru turul doi al prezidentialelor, o confruntare ce devenea decisiva pentru evolutia ulterioara a Romaniei.
Am descoperit atunci, stupefiat, ca dezamagirea unora dintre liderii PNTCD in fata propriei catastrofe electorale era compensata de satisfactia produsa in primul tur de infrangerea lui Basescu. In noiembrie
