Nu demult, mai bine de o mie de pensionari s-au imbulzit in fata casei de pensii pentru a capata un bilet de tratament compensat.
Bilete erau suficiente, insa o nefericita greseala de redactare a anuntului de pe usa le-a dat oamenilor impresia ca era pe punctul sa treaca termenul limita pana la care mai puteau spera la un bilet. Imbulzeala a dus la accidentarea catorva oameni necajiti, pensionari, care au cazut pe scarile Casei de pensii ori au fost calcati in picioare.
Cine nu a fost intr-o posta in ziua in care se dau alocatiile sau pensiile ar putea crede ca imbulzeala din Ramnicu Valcea e un incident izolat. Adevarul este ca nu au fost niciodata mai multe motive de imbulzeala ca acum. Oamenii se imbulzesc in jurul spitalelor, caselor de pensii, sectiilor financiare, sediilor de partid sau bancilor. Cate bordeie, atatea imbulzeli.
Pentru unii, imbulzeala este o forma de supravietuire. Daca n-o fac, mor sau urmeaza sa traiasca in conditii cu mult mai proaste decat acum. Morala anilor de lipsuri si viata la limita mizeriei este ca trebuie sa faci coada si sa dai din coate daca vrei sa prinzi laptele praf recomandat mamicilor, vreo reteta compensata sau un medicament mai rar si mai costisitor. In farmacii se petrec scene de o rara violenta. Protagonistii sunt, de data aceasta, nu doar pensionarii, ci si mamele cu copii care au venit sa ia un antibiotic mai scump cu o reteta compensata. Daca nu ai norocul sa te imbolnavesti in primele trei-patru zile ale lunii, risti sa nu mai poti cumpara medicamentele prescrise pe o reteta compensata pentru ca banii distribuiti de minister se consuma foarte repede. E normal sa mergi sa-ti rupi hainele, mai intai la medicul de familie si apoi la farmacie. Sunt bolnavi obligati sa stea cu zecile de ore la coada pentru a prinde medicamentele de care au neaparata nevoie. Ar putea parea mai degraba un sport preferat
