Despre mangaieri
(Pe marginea scrisorilor
publicate in F. AS nr. 791 si 792)
"Inlocuiti cuvintele cu mangaieri"
Imi gasesc cu greu cuvintele potrivite, pentru ca vreau ca aceasta mica, dar extrem de importanta destainuire pe care o fac, sa-mi reuseasca. De cand am citit articolele despre mangaieri, dezbatute in ziarul dvs., am simtit nevoia sa-mi deschid si eu sufletul.
As fi vrut sa incep cu definitia cuvantului mangaiere, asa cum il gasim in DEX, dar sincera sa fiu, nu as avea de ce, pentru ca pe fiecare dintre noi ne intereseaza sa vorbim despre ea din propria noastra experienta. Fiecare simte mangaierea in moduri diferite, dar cel mai important este ca ea sa fie facuta in momente potrivite si de persoane potrivite. De aceste gesturi tandre avem nevoie fiecare dintre noi, inca de la nastere. Mangaierile parintilor sunt primele pe care le simtim, acestea fiind cat se poate de sincere si calduroase. Odata ce inaintam in varsta, simtim nevoia acelor mangaieri dragastoase, care apartin iubirii in cuplu. Fiecaruia dintre noi o sa ne trimita Dumnezeu persoana potrivita, din partea careia vom primi mangaierile tandre.
Desi am o varsta frageda, din proprie experienta o sa va spun ca viata mi-a intins multe curse si am intalnit persoane de care mi-am dat seama ca nu sunt potrivite, pana intr-un final, cand a aparut el. Totul a inceput ca o simpla joaca. Eu fugeam de el pentru ca diferenta de varsta dintre noi o credeam o piedica a relatiei noastre, dar si teama de a le spune parintilor mei imi punea stavile. Desi cuprins, la inceput, de timiditate, a indraznit apoi sa ma cucereasca, cum stia el mai bine, intr-un final reusind. Vazand in el un suflet mare si cald, mi-am dat seama ca nu trebuie sa dezamagesc o astfel de persoana, greu de intalnit. Pe zi ce trecea, devenea din ce in ce mai special si am inceput si eu la randul
