După cum era de prevăzut, balansul in relaţiile comerciale cu Uniunea Europeană se va fi accentuat. Ceea ce s-a şi intămplat, pentru că de deschiderea pieţelor, implicată de apartenenţa la Uniunea Europeană, partenerii din club puteau lesne beneficia, in timp ce nu acelaşi lucru se putea spune despre competitorii romăni. Romănia nu prea are cum să beneficieze de pe urma uriaşei oportunităţi pe care o constituie accesul liber la vastele pieţe europene, o dată cu apartenenţa ţării la Uniunea Europeană, pur şi simplu pentru că nu are jucători. Nu intămplător, Romănia importă şi iar importă, iar de exportat o face dramatic mai puţin. Şi cum să căştigi un meci - cum este şi competiţia din cadrul Uniunii Europene - fără jucători?! Şi, ca urmare, tot dramatic, deficitul de cont curent extern al Romăniei s-a adăncit in 2007. In lipsa unor statistici de fineţe şi a unor studii aprofundate, este insă greu să se facă o legătură intre apartenenţa la Uniunea Europeană şi accentuarea deficitului de cont curent extern, mai precis de a-l trece sau nu pe acesta in contul apartenenţei ţării la clubul european. S-ar putea ca, şi fără apartenenţa la Uniunea Europeană, deficitul extern să se fi amplificat la fel de ameninţător, pentru că este organic, venind din străfundurile economiei, din disfuncţiile şi dezechilibrele ei de fond.

Cert este insă că in 2007 a intervenit ceea ce era previzibil de mult să se intămple odată şi odată! Nota de plată a deficitului extern a ajuns pe masă? După o ascensiune complet artificială, leul a luat-o la vale, iar inflaţia a revenit după ce, la fel de artificial, fusese ţinută pe o curbă descendentă. In general, insă, tabloul macroeconomic s-a deteriorat. Că faptul s-a produs in primul an de apartenenţă la Uniunea Europeană este o realitate, dar nu s-ar putea spune decăt in mod forţat că deteriorarea tabloului macroeconomic a fost determ