Nu toate gafele se platesc in politica, dar Mircea Geoana avea datoria sa fie mai atent: stiind cati adversari are in propriul partid, nu trebuia sa se lanseze in explicatii penibile privind "dificultatile" financiare care nu i-au permis pana acum sa achizitioneze o locuinta la pretul pietei. Fara gafa presedintelui PSD, poate ca scandalul locuintelor ocupate sau achizitionate de demnitari la preturi mult inferioare celor practicate pentru restul muritorilor nu ar fi luat o asemenea amploare mediatica. Comentariile domnului Geoana insa au pus dramatic in evidenta contrastul dintre cetateni si noua nomenclatura, indemnandu-ne sa ne gandim la revolta dulaului din fabula lui Alexandrescu: "noi vrem egalitate, dar nu pentru catei". Nu numai Mircea Geoana crede insa ca are dreptul la un regim preferential pentru ca "reprezinta totusi ceva in tara asta". Intrebat de Pavel Lucescu la Realitatea TV de ce i se pare normal ca plateste o chirie de cateva ori mai mica pentru apartamentul sau decat orice alt bucurestean, senatorul PSD Serban Nicolae a raspuns, privindu-l pe ziarist de sus in jos, ca ar fi vorba de valoarea serviciului public pe care-l presteaza. Adica nu le mai sunt suficiente parlamentarilor salariile pentru care nici macar nu se prezinta la serviciu, nici pensiile disproportionate fata de pensia medie a romanilor, ci le mai trebuie si subventie pentru locuinte de lux - caci subventie este de fapt acest pret de 1-2 euro/mp, aplicat chiriilor si achizitiilor de locuinte pentru demnitari. Obsesia caselor ii uneste pe privilegiatii de dupa 1989 cu privilegiatii regimului comunist si face parte integranta din greaua mostenire comunista, care este mult mai vasta si mai complexa decat am crezut initial. Asa cum in 1948, comunistii instalati de Armata Rosie i-au dat afara din case pe proprietari ca sa se instaleze in locul lor, in ianuarie 1990, ca sa nu intineze chiar