Alegerile europene au avut un efect ciudat asupra tuturor partidelor. Din aceste alegeri, toate structurile politice au iesit ca si cum ar fi pierdut. Iar consecintele vizibile ale tuturor actorilor implicati sugereaza infrangeri importante.

Aparitia PD-L este un moment care a fost gandit sa fie similar cu cele care au prefatat, de obicei, victoria in alegeri: anuntarea cu un an inainte de alegeri a unei noi oferte, capabile sa coaguleze sprijinul celor nemultumiti de guvernare si sa genereze sperante noi pentru electoratul circumstantial, cel care este decisiv in configurarea voturilor. Traian Basescu, marele perdant al referendumului, a reactionat rapid si a incercat sa compenseze imaginea de lipsa de sustinere electorala prin impunerea unei mutari tactice (fuziunea PD-PLD) mult mai devreme decat era planificata initial. Din aceasta cauza, PLD, partidul care a castigat cel mai mult la acest scrutin, nu a mai putut sa isi savureze trofeul si a disparut, absorbit fiind de Partidul Democrat. Una din frazele epocale ale acestui sfarsit de an este cea rostita de Emil Boc la sedinta comuna de fuziune, cand a declarat: "Nu mai suntem noi si voi, suntem doar noi". Vrand sa foloseasca o retorica facila, Boc a scapat un porumbel gandit de toti cei din PD: PLD dispare, si o data cu el dispare si amenintarea unei noi structuri care ar fi putut sa ii submineze pe mai departe existenta si sprijinul electoral. E drept ca, fara sa isi dea seama, Boc a consacrat si disparitia Partidului Democrat ca structura politica de reprezentare a unor categorii sociale. Noua formatiune este o inovatie in politica post-decembrista, preluand din Franta modelul de structura creata explicit pentru sustinerea presedintelui. Romania a mai avut astfel de experiente in interbelic, iar ele s-au terminat cu dictaturi. Probabil, cadrul european in care ne aflam ne poate pune la adapost de astfe