Sfârşitul acestui an pune, ca de obicei, chestiunea unui bilanţ, fie el şi provizoriu. Discuţiile abia încep, dar nu vor dura prea mult pentru că anul viitor anunţă două rânduri de alegeri, locale şi parlamentare, care sigur vor schimba raportul de forţe. Cum va înclina balanţa e greu de spus acum. Se va realiza o colaborare guvernamentală PNL-PSD, pentru a „bara calea spre dictatură“ a lui Băsescu, cum cere Iliescu? Sau PD-L, abia format ca partid prezidenţial, va câştiga o majoritate cu care va forma guvernul, trimiţând liberalii în opoziţie? Dacă am avea deja un tip de vot precizat, pe listă, uninominal sau mixt, am putea face unele calcule. Dar, în lipsă, e pur şi simplu o aventură să anticipezi. Mai decent este să priveşti retrospectiv, pentru a observa unele fenomene, care s-ar putea consolida în anul care vine. Cum rezultatele alegerilor se stabilesc de obicei în anul precedent votului, e foarte bine să privim cu atenţie spre ce s-a întâmplat în anul care tocmai se duce. Dacă privim bine lucrurile, observăm că agenda politicienilor a fost foarte departe de cea a publicului. EI şi-au văzut de ciorovăielile lor, au încercat să creeze o anume impresie în public, dar nu s-au preocupat realmente să rezolve problemele societăţii româneşti. Au făcut totuşi câte ceva atunci când au presupus că anumite gesturi pot să însemne creşterea popularităţii, mai multe procente în sondaje şi, mai ales, voturi în plus.

Momentele cruciale au fost: 1) suspendarea preşedintelui Băsescu&referendum; 2) moţiunea de cenzură a PSD; şi 3) europarlamentarele dublate de un alt referendum. Anul a început cu plecarea PD din guvern şi s-a constatat decesul Alianţei DA. ADA făcuse un scor bun împotriva PSD în 2004, deşi nu îl bătuse în alegerile parlamentare. Aducerea la guvern a ADA a fost o improvizaţie de moment a lui Traian Băsescu, care a dislocat, de lângă PSD, PC şi UDMR. Combinaţi