Abuzul copilului exista de cind lumea, ca rezultat al inegalitatii de forta si a dependentei fizice si emotionale dintre copil si adult. Nu pentru toti copiii insa copilaria este o perioada fericita si lipsita de griji si, de-a lungul timpului, au existat si exista copii agresati fizic si sexual, abuzati psihic, neglijati sau abandonati. Abia dupa 1960 aceasta problema a abuzului asupra copilului a intrat in atentia specialistilor, datorita efectelor sale asupra dezvoltarii copiilor si implicit asupra societatii. Organizatia Mondiala a Sanatatii recunoaste patru forme de abuz si maltratare a copilului: abuzul fizic, abuzul sexual, abuzul emotional si neglijarea. In opinia psihologului Florentina Cotoiu, nu numai agresarea fizica si sexuala a copilului este considerata abuz, prin prisma consecintelor, ci si cea psihica.

- In ce masura isi pun amprenta asupra vietii si personalitatii unui copil diversele forme de abuz, de la agresarea fizica, sexuala, la cea psihica?

- Un abuz fizic este vizibil si aproape totdeauna insotit de efecte psihologice care interfereaza cu dezvoltarea personalitatii copilului; abuzul emotional, insa, este mai frecvent si mai greu de vazut sau demonstrat. Abuzul fizic este cel care cauzeaza ranire fizica sau are un potential de vatamare corporala. Multi copii batuti ajung sa bata, sa agreseze, sa se razbune, sa nu asculte. Abuzul sexual este actul in care adultul foloseste copilul pentru propria placere sexuala. Abuzul emotional se refera la amenintari cu pedepse, cu parasirea, la denigrare si intimidare, la respingere si la alte forme de comportament ostil fata de copil. Neglijarea are in vedere esecul parintelui in a oferi conditii de dezvoltare, educatie, hranire si adapost, atunci cind are posibilitatea sa o faca; nu se refera la cazurile in care parintii nu au posibilitatea sa ofere aceste conditii, ci la