Daca iau in calcul doar nepasarea probata de atatea ori, as spune ca inaltii demnitari se dovedesc lipsiti de respect. Asta ca sa evit cuvantul "nesimtiti", folosit de un parinte indoliat, care si-a pierdut copilul in Revolutie. Suntem in 19 decembrie si pana la ora cand scriu articolul de fata nu am auzit ca vreun senator sau deputat sa fie capabil de un act de politete fata de evenimentele istorice incepute cu 18 ani in urma la Timisoara. Toti parlamentarii par preocupati de fuziuni si aliante, desemnari de ministri sau, mai nou, de campanii dedicate premierii unor demnitari ale caror merite sunt contestate de toata lumea. Nu a existat nici macar o interventie oficiala cu privire la stagnarea cercetarilor pentru descoperirea vinovatilor care au ordonat sa se traga in demonstrantii participanti la Revolutie. S-ar fi cuvenit ca alesii poporului, indeosebi cei care conduc Senatul si Camera Deputatilor, sa recunoasca intr-un respect deplin mai intai jertfa celor care s-au impotrivit comunismului si dictatorului Ceausescu in acele zile de decembrie 1989, cu riscul de a fi omorati de detasamentele represive scoase din dispozitiv sa apere cuceririle revolutionare. Din pacate, pentru unii politicieni a fost mai important sa raspunda la comenzile privind nasterea partidului prezidential chiar in saptamana cand se cuvenea omagiat eroismul timisorenilor care in zilele de 18-19 decembrie 1989, aflati in sediul Comitetului Judetean, "si-au permis" sa arunce pe fereastra documentele pcr, scrierile lui Ceausescu si alte simboluri ale puterii comuniste. Alti demnitari s-au scarpinat dupa ureche in diverse sedinte de partid, cautand mai bine de o saptamana un nou ministru dupa demisia lui Tudor Chiuariu. Cine a mai avut timp sa se gandeasca la seara aceea de 18 decembrie, cand cadavrele celor ucisi cu o zi inainte au fost scoase in graba din morga de la Timisoara si transportate in