Nu am vrut în nici un caz să stric Sărbătorile cuiva. Lumea dă năvală în supermarketuri, copiii au teze unice, nimănui nu-i place să-i dai de lucru...
Dar această istorie merită povestită, pentru că are de a face cu noi toţi, cu salariile, pensiile şi proprietăţile noastre, cu cumpărăturile, cheltuielile şi economiile fiecăruia.
Astă-vară, o cunoştinţă mai veche, aprig întreprinzător privat, cu multe firme deschise, cu multe firme închise, îmi dă într-una din zile un telefon şi-mi spune: „Dom’le, am văzut că ai cam ieşit din politică - deci ai timp. Vino pe la mine că am o problemă“. Mă duc, că omul mi-a fost un client important când lucram în cercetarea de piaţă.
Şi găsesc următoarea situaţie. Din cele cinci firme deschise de omul respectiv, fără bani, numai cu entuziasm şi energie, plus multe zâmbete, trei rezistaseră miraculos. Una se ocupă de procesarea cărnii, a doua, de un service auto, iar a treia este o firmă de taxiuri. Fiecare dintre ele merge târâş-grăpiş, în general fără numerar; orice bănuţ care intră în conturi este luat de bănci pentru plata unor credite încrucişate, taxe pe salarii, salarii, furnizori etc. Firma de procesare a cărnii când merge, când nu merge, pentru că mai toată materia primă (carne, condimente, tot felul de chimicale) vine din Germania şi Italia; dacă ai bani să le plăteşti în avans produsele, ţi le trimit, dacă nu, faci curat prin hale, că nu ai ce munci. Firma de taximetre aduce bani numerar în fiecare seară, dar nu atât de mulţi încât să-i mulţumeşti pe toţi. Iar service-ul auto este o sursă continuă de nervi - clienţii vin, fac coadă, dar nu are cine să le rezolve defectele, pentru că meseriaşii adevăraţi nu stau la el, pleacă în străinătate sau la concurenţa care plăteşte mai bine.
Când faci analiza, vezi imediat unde este problema. La Tăriceanu. Veţi spune că am înnebunit, dar nu ar fi decât parţial adevă
