Dolarul a coborat la minime istorice. In raport cu euro, a scazut la cotatii care n-au fost cunoscute niciodata de la intrarea pe piata a monedei europene. Analistii pun in legatura tendinta cu perspectiva unei recesiuni in SUA, sub impactul unor turbulente financiare mai severe declansate de criza din ultimul timp a unuia dintre segmentele pietei imobiliare americane. Situatia este insa mai complexa pentru ca doar aceasta sa fie explicatia caderii dolarului pe pietele de schimb. Aflata intr-un nesfarsit razboi in Irak, Administratia americana nu este prea interesata deocamdata de un dolar puternic. Deficitele provocate de acest razboi sunt mai usor gestionabile cu un dolar slab si tot cu un dolar slab marfurile americane sunt mai competitive. Exista insa si o componenta externa a caderii dolarului, pe care autoritatile americane au ajuns sa nu o mai poata controla! Aceasta "componenta externa" isi are originea in faptul ca, in urma cu sase decenii, dolarul a fost investit cu functia de a fi la fel de bun ca etalonul de atunci al sistemului monetar international (aurul) si, ulterior, cand, din motive de operationalitate, aurul a pierdut treptat acest rol, dolarul a ramas practic pentru vreme indelungata singurul mijloc de plata cu acceptare internationala deplina, forta sa fiind mereu mai mult data de faptul ca nu avea inlocuitor.

O combinatie de factori i-a tot conferit mai multa putere cu trecerea anilor. Gratie privilegiilor internationale ale monedei nationale, economia americana a fost si ramane singura din lume care-si poate finanta deficite externe chiar cu propria moneda. In acelasi timp, este singura care pana acum a acceptat sa lase la dispozitia celor din afara mai multa moneda decat cea existenta pe piata proprie, ceea ce implica nu numai responsabilitati, dar si riscuri enorme. Formand grosul rezervelor valutare mondiale, dolarul intra ac