» Pe multi dintre copiii Revolutiei, nascuti la granita dintre Nicolae Ceausescu si Ion Iliescu, ii gasesti prin bancile claselor a XII-a, detasati de un trecut care nu le apartine si nu ii intereseaza. Nu stii daca sa razi sau sa cazi pe ganduri cand descoperi ca in mintile lor pluteste un fascinant haos de franturi pe care le cunosc despre comunism si Revolutie, deformate de povestile parintilor si de ce vad la televizor.

» Confuzi, dar siguri pe ei, unii regreta, indirect prin amintirile parintilor, casa si serviciul asigurate de Ceausescu, altii se bucura ca acum, la o adica, il pot injura chiar si pe Basescu si nimeni nu mai da doi bani pe Iliescu. In schimb, cunosc de-a fir a par odiseea Elodiei.

Fie ca stiu de insemnatatea revolutiei, fie ca o vad ca pe un moment de "prin decembrie ‘89", cand "s-au batut romanii intre ei", pentru generatia Revolutiei aceasta este ca un capitol din manualul de istorie: indepartata, cu care nu au nici o legatura, dar totusi destul de recenta incat parintii sa le fi povestit cate ceva despre ea. Luand la pas cateva licee, de la unul marginas la unul central, interesul pentru Revolutia din 1989 scade proportional cu cel pentru odiseea ghinionistei Elodia. Daca la un liceu industrial se discuta aprins despre ambele subiecte, la unul cu staif apatia dezinteresului le plaseaza cam in acelasi plan indepartat, al unui lucru vazut la televizor. Din lucrurile pe care le stie despre Revolutie, si acelea deformate de povestile parintilor, generatia 1989-1990 isi da seama ca mai sunt multe de aflat si ca ramasitele acelor vremuri trag sforile si in ziua de azi.

E ciudat sa vezi cum personajele publice ale Revolutiei sunt amestecate talmes-balmes. Alaturi de Ion Iliescu si de Petre Roman, Nicolae Vacaroiu si Miron Cozma apar inexplicabil in amintirile tuturor, pe baricadele Revolutiei. O alta bizara cons