Daca cineva doreste cu adevarat sa cunoasca sufletul romanului, trebuie sa-i intre in casa la vreo zi de mare sarbatoare crestina. Si in special, la vreo sarbatoare de iarna, cand traditiile si obiceiurile sunt nelipsite din modul romanilor de a-si exprima bucuria si multumirea. Postul, purificarea sufleteasca si trupeasca

Sarbatoarea Nasterii Domnului vine la romani cu o serie de traditii si obiceiuri care, in majoritatea zonelor tarii, au fost pastrate cu sfintenie si transmise din generatie in generatie.

Pregatirile pentru aceasta mare sarbatoare incep la romani cu cateva saptamani inainte, in 15 noiembrie, atunci cand se intra in Postul Craciunului. Din punct de vedere alimentar, Postul presupune renuntarea la carne, oua si lapte, cum ar spune bunicii, la mancarea de dulce. Dar, pe langa aceste obiceiuri culinare, Postul are o semnificatie mult mai adanca : purificarea sufleteasca. Un post adevarat inseamna si renuntare la dragostea fizica, la bautura, la plata "datoriilor" adica, la razbunari. In satele romanesti inca se mai pastreaza obiceiul, in special de catre cei batrani, sa nu deschida radioul sau televizorul. De asemenea, in aceasta perioada nu se fac niciun fel de petreceri, iar nuntile si botezurile sunt, de asemenea, interzise. Insa spre deosebire de Postul Pastelului, care dureaza mai mult, si din punct de vedere culinar Postul Craciunului este ceva mai usor. Si asta pentru ca in fiecare sambata si duminica exista "dezlegarea la peste", singura carne, de altfel, acceptata in Post.

Din 15 noiembrie de cand se lasa postul cuvenit acestei sarbatori, dupa fiecare liturghie sau dupa fiecare vecernie, romanii de la sate incep sa repete colindele de Craciun. Dar si acestea, tot dintr-un respect pentru perioada Postului, sunt cantate si repetate cu voce scazuta, pentru a nu da senzatia de petrecere, de veselie. Postul se incheie in noap