In 1914, John Erskine publica un articol ingenios argumentat, lapidar formulat si admirabil scris, intitulat Obligatia morala de a fi inteligent.
Am scris acest articol pentru a ne reaminti de ziua de 18 Decembrie 2006, cand in Romania comunismul a fost oficial condamnat ca regim ilegitim si criminal.
Articolul pleca de la constatarea ca istoria poporului englez tradeaza o tenace prejudecata impotriva inteligentei, care e mereu pusa in contrast cu bunatatea. Acest prejudiciu nu doar ca disociaza morala de inteligenta, dar o asociaza constant cu rautatea si depravarea. Parerea lui Erskine era ca anglo-saxonii au favorizat prejudecata ca inteligenta este un pericol pentru morala si ca oamenii buni trebuie cautati printre cei modesti in inteligenta. In consecinta, facand recurs la modernitate si la virtutile ei specifice, Erskine cerea incetarea „conflictului dintre caracter si inteligenta” in cultura engleza si propunea aruncarea mastilor.
Totul, argumenta el, este in fond o chestiune de inteligenta, chiar si atunci cand pare ca e o chestiune de moralitate: „Noi facem o problema morala dintr-o chestiune economica si sociala doar pentru ca ni se pare lipsit de noblete sa admitem ca este, pur si simplu, o chestiune de inteligenta”. Insa, argumenta in continuare Erskine, inteligenta nu trebuie pretuita doar pentru ca ne ofera raspunsuri. Mai important decat a avea un raspuns este a sti ce sa faci cu el, iar fara inteligenta toate raspunsurile lumii sunt lipsite de orice valoare. Inteligenta nu este o insusire printre altele, este chiar virtutea suprema, deoarece desi fiecare virtute in parte pare a i se opune, toate, in fond, se bazeaza pe ea.
Nu doar ca virtutea are forta pe care i-o da inteligenta, dar justificarea ei sta sau cade impreuna cu ea. Inteligenta este, de fapt, viata. Asa ca a da dovada de i
