La intrunirea similara de la finele lui 2006 a brand-ului Observator cultural FILM, ca si dupa ultima editie a Festivalului de la Cannes, ne-am zis ca e momentul ca Noua Critica sa treaca ea insasi un examen, cum l-a trecut cu brio Noul Cinema Romanesc. Acum, la cumpana dintre 2007 si 2008, (auto)examenul continua. Parafrazatii „Cei 12 care au speriat restul“ (din traditionalul tablou cu stelute – fie si in absenta motivata a fondatorului Alex. Leo Serban si a performer-ului Andrei Gorzo) raspund, alfabetic, la patru intrebari. E o proba pentru a intelege ce se afla dincolo de diversitatea viziunilor, uneori aparent opuse (cum e, de pilda, alternativa: vizionarea tuturor sau doar a doua-trei din cele sase-sapte filme aflate in discutie – singurele care ar fi meritat deranjul etc.). Deci:

1. Cum sa comentam paradoxul ca in 2007 filmul romanesc a obtinut cele mai mari premii in competitiile internationale, dar numarul anual de premiere autohtone, oricum redus, s-a prabusit la jumatate: de la 12 la 6 lungmetraje de fictiune (cronologic): Ticalosii, California Dreamin’ (nesfirsit), Dupa ea, 4 luni, 3 saptamini si 2 zile, Logodnicii din America, ingerul necesar?

2. Daca la intrebarea despre cel mai bun film romanesc din 2007 toti am cita probabil acelasi titlu, care ar fi cea mai proasta pelicula neaosa din acest an?

3. La sapte ani de la Marfa si banii de Cristi Puiu, dupa culminatia din 2007 cu filmul lui Cristian Mungiu, confesati-va pariurile si semnele de intrebare asupra evolutiilor miscarii, in ultimii trei ani ai deceniului. Cit timp si in ce conditii vom fi in continuare „pe val“?

4. Consumindu-se intimpinarea tematista a documentarului de lungmetraj Razboi pe calea undelor, in ce termeni profesionisti ati pune discutarea acestei experiente? (Valerian Sava)

- Iulia BLAGA:

intre paradoxuri si neant, precum cineas