Nu se mai intimpla mare lucru in politica romaneasca pe final de an. Nimic surprinzator, asa a fost mereu si nici societatea, in general, nu mai e asa de agitata in preajma sarbatorilor. Motivul nu pare sa fie, niciodata, vreun brusc acces de bunatate, luciditate sau generozitate spontan regasite, ci mai degraba febra pregatirilor, a cumparaturilor si proximitatea vacantei de iarna.
in acest context, fuziunea PD-PLD, denumita – previzibil – PDL, a trecut aproape fara comentarii. Nici nu era mare lucru de comentat, avind in vedere iminenta acestei uniuni. Care uniune ii alatura, din nou – de vor fi fost cu adevarat despartiti vreodata – si indirect pe doi dintre cei mai puternici (potrivit sondajelor) oameni politici din Romania, Traian Basescu si Theodor Stolojan. Prin absorbtia PLD, imaginea PD capata, in sfirsit, o aura mai concreta de „dreapta“, iar PNL va avea de dat o lupta foarte grea cu acest nou creat partid, la alegerile viitoare. La fel de greu ii va fi si PSD-ului. Deoarece noua creatie politica, oricit ar incerca s-o innobileze parintii ei, nu are prea mari legaturi cu ideologiile politice sau cu principiile de guvernare; nu mai mult decit au actualii guvernanti.
Nu, PDL este, in fapt, o strutocamila menita sa fure electorat atit din dreapta, cit si din stinga. Miscarea inteligenta efectuata de cele doua formatiuni isi impunea necesitatea, mai ales dupa scorul destul de bun inregistrat de PSD si PNL la europarlamentare. Ceea ce este interesant e ca, daca liderul din umbra, Traian Basescu, recurge la lovituri date adversarilor politici care sint, totodata, si lovituri de imagine, subordonatii sai au ales tactica extinderii. Deunazi, Emil Boc se declara absolut convins ca, dupa fuziune, mii de membri PNL se vor repezi sa intre in PDL. Astfel, convingerea electoratului nu se face prin prezentarea de programe de guvernare sau de ini
