Campaniile publicitare l-au devalorizat pe Moş şi l-au transformat într-o etichetă pentru care milioane de oameni se calcă în picioare în fiecare an. Sursa: AP Photo / Rompres
1 /.
Îl aşteptam în vârful patului,cu ceaiul aburind în cană,urechile ciulite la oricezgomot suspect veninddinspre holul de la intrare.Erau anii ’70, în apartamenteîncepuse să se raţionalizeze frigul,pe Moş Gerilă nu-l văzusem decâtîn poze, iar de Moş Crăciun nuauzisem. Venea de fiecare dată pefugă şi reuşea să dispară chiar şi cuo secundă înainte de a-i ieşi eu înîntâmpinare. Lăsa în urmăbeculeţele sclipind în brad şimirosul de cozonaci puşi la răcit înuşa bucătăriei. Credeam în eltocmai pentru că nu-l văzusemniciodată.
Mama spunea că Moşul vinenumai când copiii cuminţi dorm,iar misterul ăsta a persistat multăvreme în mintea mea, chiar şi dupădisputele de la şcoală pe tema„Moş Gerilă e de fapt tata“. Până laurmă n-aveai de unde să ştii dacănu cumva tata e doar un ajutor alMoşului.
Un personaj ubicu
Inflaţia de Moşi a intervenitabia în democraţie, când abundenţa capitalistă s-a revărsat şiasupra noastră, iar noi amîndeplinit cuminţi, an de an, celemai optimiste prognoze de vânzăriale comercianţilor.Moş Gerilă a fost tras pe liniemoartă, Moş Crăciun s-amultiplicat până la saturaţie, apareîn Mall, în hipermarketuri, pestrăzi, în cluburi, la şcoli, grădiniţe,la TV, în clipuri publicitare, înhubloul de la maşina de spălat...
Moş Crăciun există, e palpabil,primeşte telefoane, e-mail-uri,participă la petreceri corporatiste,are reni şi asistente apetisante(Crăciuniţe), are site, blog, e agentelectoral şi în general e considerat...„fancy-trancy“.
Ultima găselniţă în materie demarketare a Moşului au trântit-ope televizoare cei de la Carrefour:„Moşule, ştim că eşti darnic şi bun,dar dacă ţi-e greu nu mai veni, cămergem noi la
