N-am reuşit să termin vreodată Versetele, poate acum în româneşte; nu mă omor după stilul greoi emfatic al lui Rushdie. Dar nu despre stilul celebrului scriitor vorbim acum. Ci despre decizia Patriarhiei de a lua poziţie împotriva versiunii în romaneşte a Versetelor satanice (care apare la Polirom, în traducerea lui Dan Crăciun). Citez de pe Mediafax:

Patriarhia Română dezaprobă apariţia, în limba română, a cărţii “Versete satanice”, apreciată Biserica Ortodoxă Română ca o lucrare care lezează valorile spirituale şi simbolurile religioase.

”Exprimându-şi solidaritatea cu comunitatea musulmană din România, în contextul apariţiei în limba română a cărţii intitulate «Versete satanice», Patriarhia Română dezaprobă manifestările care lezează valorile spirituale şi simbolurile religioase, indiferent de religia oficială pe care acestea le exprimă”, se arată într-un comunicat de vineri al Patriarhiei Române.

Atitudinea Patriarhiei Române are în vedere şi Legea privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor, potrivit căreia “în România sunt interzise orice forme, mijloace, acte sau acţiuni de defăimare şi învrăjbire religioasă, precum şi ofensa publică adusă simbolurilor religioase”.

E un exces de zel care confirmă noua formă tupeistă de prezentare a BOR prin intermediul vigurosului Daniel. Au împrumutat tocmai forma musulmană fanatică de a-şi exprima lezările de tot felul. Au împrumutat de la lumea musulmană exact latura negativă, felul în care se supraveghează lumea laică de la înălţimea cărţilor sfinte. POziţia BOR este mai mult decît o “poziţie”, este un moment prin care îşi afirmă noua cale activă către o protejare agresivă a ortodoxiei. “Ofensa publică adusă simbolurilor religioase” care este pomenită în comunicat nu are nimic de-a face cu arta. Bine că nu-l interzic pe Bocaccio pentru băşcăl