Era normal ca imprumuturile bancare sa explodeze o data cu cresterea veniturilor obtinute de romani si o data cu venirea unor importante grupuri financiare in tara noastra. La fel de normal era ca Banca Nationala sa supravegheze atent felul in care romanii se imprumuta si chiar sa intervina atunci cind era nevoie. Mai putin normal, chiar anormal, este insa sa incerci sa cosmetizezi cifrele unei economii subrede pe spatele unui singur sector care prospera.
Si pentru ca, in general, cind intervii violent intr-un sistem natural, provoci mutatii sau anomalii, mediul bancar a reactionat la deciziile BNR prin diverse inventii caracteristice exclusiv tarii noastre. Printre acestea regasim la loc de frunte struto-camila denumita credit de nevoi cu garantii imobiliare care permite populatiei nu doar sa ia un credit „pentru orice“ destul de mare, dar sa se si intinda cu plata ratelor pe termene foarte lungi.
Aceasta ciudatenie si multe altele (cum ar fi perioadele lungi de gratie sau creditele de casa oferite la pachet cu un credit de nevoi) au aparut ca reactie directa la „masurile neortodoxe“ luate de BNR. Nu poti ca banca sa pui 40% din depozite pentru o dobinda aproape nula la BNR si sa nu faci nimic pentru a compensa.
Nu poti sa lucrezi atit timp pe norme care impuneau o rata de maximum 35% din salariu unor oameni care cistigau cel mai putin din Europa si sa nu incerci sa te sustragi intr-un fel. Si acum BNR spune sec nu ne mai intereseaza atit de mult cresterea agresiva a creditului (n.r. - pe care oricum nu au putut-o stavili), cit ne doare calitatea precara a creditarii (n.r. - pe care oricum au provocat-o).
Invers fata de intreaga Europa in Romania, 70% din volumul de credite este reprezentat de imprumuturi de consum, dar asta si pentru ca multa vreme rata la creditul de casa putea fi maximum 35% din ve
