Ne grabeam spre Cracovia. Avuseseram o zi densa la Poznan si intirziaseram la Institutul Memoriei Nationale, „fratele“ CNSAS-ului. Microbuzul care ne ducea spre Cracovia, cu oricit de mare viteza ar fi mers, nu putea zbura. Asa ca am contramandat masa de seara pe care urma sa o luam la Cracovia si ne-am oprit la Wroclaw, un oras care nu era inclus in programul vizitei noastre. Nu ne-a parut rau deloc.
Wroclaw este orasul cu cel mai mare ritm de crestere din Polonia. in piata mare din Wroclaw stau rezemati pitici din metal, in armuri medievale. Piata are, cred, cel mai frumos brad din Europa. Ne-am oprit la restaurantul „La papagali“. Si am vazut acolo un extraordinar concert de jazz si de folclor polonez, cu o solista a carei voce poate rivaliza cu orice mare star din Polonia. Ce mi-a placut atunci, in acea noapte, cind mai aveam peste 200 de kilometri pina la Cracovia? Simplitatea si bunul-gust din acel restaurant. Nu erai agresat de manele, nici o secunda muzica nu cadea in vulgaritate, n-am vazut oameni beti, impleticindu-se printre mese si cerindu-ti o tigara. Se intimpla ca solista sa-si serbeze ziua de nastere, dar asta n-o impiedica sa fie la program. Era imbracata cu blugi si o bluza – portocaliu cu alb – care il lasa doar un umar dezgolit.
S-a bucurat ca un copil mare de cadouri, niste flecustete, si a cintat curat, languros, frenetic. Am mai fi stat acolo ore intregi, fara sa ne uitam la ceas, ispititi de jazz, de berea poloneza si de aerul sarbatorii (Craciunul? Ziua de nastere a solistei? Drumul nostru printr-o Europa Centrala care se deschidea cu ce avea mai placut?). Polonezii stiu sa petreaca, apreciaza o masa buna, simt placerea unui beri baute cu prietenii. Chestia asta cu petrecerile nu e o vorba goala. Am avut confirmarea in ultima seara petrecuta la Varsovia, intr-un pub, Arkadia, unde era ziua de nastere a unui student.
