Scris la persoana intai, din perspectiva unui barbat bogat si aventuros, romanul recent aparut este o poveste de dragoste plina de agramatisme.
Romanul Tradat de iubire (Braila, Ed. Opinia, 2007) este a zecea carte publicata de Marin Cioranu in ultimii ani. Autorul scrie si versuri, si proza, trece cu usurinta de la persoana intai la persoana a treia, schimba subiectele, alterneaza dramatismul cu lirismul. Este mereu altul. Singura sa consecventa consta in folosirea defectuoasa a limbii romane.
Scris la persoana intai, din perspectiva unui barbat bogat si aventuros, romanul recent aparut este o poveste de dragoste plina de agramatisme ca o strada (din Romania) de gropi. Chiar daca treci cu vederea romantismul, nu naiv, ci pueril al istorisirii, chiar daca te straduiesti sa privesti cu simpatie sau macar cu intelegere modul kitsch in care este reprezentata ideea de dragoste, tot nu poti sa inaintezi cu lectura pentru ca te poticnesti la tot pasul in greseli de exprimare. Iata, ca exemplu, doua fraze chiar de la inceputul cartii:
"Ma bucuram ca ajunsesem la o etate cand speram sa ma orientez asupra unei fete, cu avere, ce as putea sa maresc turma dintr-o data. Sa-l pot lasa pe tata cu oile mi-as fi dorit, si sa-l acopar pe muntele Moldoveanu cu turma, ca un cojoc pe un trup de femeie la ore tarzii in noapte, cand inima-i va bate in piept ca un racnet, alergand dupa dragostea pierduta."
(In treacat fie spus, ciudata inima e aceea care bate ca un racnet. Cineva care i-ar lua pulsul unei femei cu o asemenea inima ar spune ceva de genul: "Bate normal, 70 de racnete pe minut.")
Personajul povesteste cum s-a indragostit inca de la varsta de sase ani de o tigancusa, Nela, care avea aceeasi varsta (situatie stranie, care ar fi putut duce la acuzarea de pedofilie a ambilor indragostiti!):
"Cum se imprimavara, Nela umbla goala. Eu p
