Fostul sef al Armatei, mort la Revolutie, a fost initial exclus din partid pentru furt si violenta.
La 18 ani de la disparitie - in dimineata zilei de 22 decembrie 1989 -, generalul Vasile Milea ramane unul dintre cele mai controversate personaje ale Revolutiei, atat prin ordinele date in timpul revoltei, ca ministru al apararii, dar si prin prisma variantei oficiale a mortii, sinuciderea.
Si mai putin cunoscute raman insa detaliile din biografia sa. Cele legate de suisurile si coborasurile carierei militare, de sanctiunile si promovarile pe linie de partid, de caracterizarile facute de superiori si subordonati.
„Evenimentul zilei”, in colaborare cu „Militia spirituala”, reconstituie astazi traiectoria generalului, pe baza filelor din „Dosarul de Partid al Tovarasului Milea Vasile”. Un document de referinta care denota hotararea fostului ministru al lui Ceausescu de a intra in Partidul Comunist si detaliaza episodul excluderii sale, pe fondul acu-zatiilor grave, de abuz de putere si instigare la furt.
Ura fata de mosieri
INTRAREA. Pentru a deveni membru al Partidului Muncitoresc Roman (PMR, predecesorul PCR - n.r.), Vasile Milea, pe atunci maior, a depus pe 16 februarie 1955 o cerere la Organizatia de Baza a UM 04326 Basarabi. „Studiind hotararile PMR, (...) mi-am dat seama de telul si scopul maret pe care-l urmareste sa-l infaptuiasca in Patria noastra...”, scria in acea vreme maiorul Milea. Admiterea sa printre comunistii cu carnet nu s-a facut insa automat.
Au urmat procedurile standard ale birocratiei de partid: verificarea rudelor si prietenilor viitorului membru, sedintele cu prelucrari si dari de seama ale candidatului, redactarea la foc automat de autobiografii pentru cei de la Cadre si referintele date de ofiterii care l-au cunoscut. Pentru acestia din urma, camaradul Milea trecea drept „unul dintre