In ultima vreme, pe scenele romanesti au aparut numeroase spectacole inspirate, ca tematica, din Vechiul Testament, precum si destule spectacole intemeiate pe texte - dramatice ori in proza - ale unor autori evrei; unii, originari din Israel, altii, traitori in diaspora. Faptul este imbucurator, caci (re)descoperirea, fie si tarzie, a unei culturi fundamentale pentru configuratia spirituala a omenirii nu poate decat sa-i imbogateasca pe descoperitori. Tot spiritual, desigur - chiar daca, de fapt, unii sconteaza in secret rezultate ceva mai concrete.
Ar fi vorba, mai ales, despre agreabile deplasari in Tara Fagaduintei, care (am constatat personal, de curand, intr-o imprejurare ce va fi descrisa intr-un articol viitor) isi implineste fara gres promisiunile. Dar poate ca este doar o banuiala urata; poate ca oamenii (de teatru) din Romania sunt animati de cele mai curate sentimente fata de literatura ebraica, in feluritele ei forme si expresii; poate ca lucrurile au intrat in normal fara sa bag eu de seama. Poate.
Oricum, inca recentul Festival National de Teatru ar fi putut adauga nenumaratelor sale "module" si unul consacrat exclusiv spectacolelor cu acest profil; campion absolut ar fi fost aici, fara concurenta, Mihai Maniutiu, nascator a nu mai putin de patru montari "biblice", fiindca mai vechilor Experimentul Iov si Shoah. Versiunea Primo Levi (produse initial la Teatrul Dramatic din Oradea si mutate apoi, cu o parte din distributie cu tot, la Teatrul National "Radu Stanca" din Sibiu) li s-a adaugat (de asemenea, la Sibiu), in completarea unei asa-numite Trilogii Evreiesti, Ecleziastul, dar si - fara legatura declarata cu restul - o Cantarea Cantarilor, realizata la Teatrul Maghiar de Stat din Cluj dupa scrierile lui C.G. Jung. Cum pe primele doua le-am comentat la vremea cuvenita, cum pe a treia nu am vazut-o si cum din a patra retin doar mi
