"Parvan, un savant cu adevarat solid si un cercetator de mare calibru, si-a castigat renumele prin activitatea sa de predare la Universitate, prin cartile sale care trateaza indeosebi cultura romana de la Dunarea de Jos si prin amplele sale sapaturi arheologice din Dobrogea" (Raymund Netzhammer, 27 februarie 1913). Am tinut ca marturia de fata sa apara in cursul anului 2007, cand s-au implinit 80 de ani de la decesul prematur al savantului roman (1882-1927).

Aprecierea notata pe scurt de inaltul prelat, pe atunci cu 20 de ani mai varstnic decat Parvan, fusese prilejuita de vizita de vreo doua ore pe care arheologul, deja de doi ani director al Muzeului National de Antichitati, i-o facuse lui Netzhammer impreuna cu clasicistul Constantin Litzica, director al Liceului Sf. Sava. Desigur, prelatul i-a multumit si atunci lui Parvan pentru faptul de a-i fi lasat deschise portile Muzeului pana chiar la a fotografia si publica materiale din colectie. Aceasta intelegere avea sa continue si in anii urmatori.

Cu prilejul vizitei din 1913, aflam din Jurnalul anterior citat al lui Netzhammer ca, examinandu-i monedele, Parvan s-a bucurat mai ales la vederea unei piese ce purta reprezentarea podului construit peste Dunare, la varsarea Oltului, de catre Constantin cel Mare. In legatura cu existenta urmelor acestui monument remarcabil, tocmai aparusera in 1911 si 1912 doua studii noi. Fireste, Vasile Parvan era la curent cu acestea si cu informatia istorica si arheologica referitoare la acel pod care, potrivit reexaminarii integrale a problemei peste ani, de catre un alt mare arheolog, profesorul Dumitru Tudor, fusese construit in anul 328.

Intalnirile celor doi foarte avizati cunoscatori ai antichitatilor crestine din Dobrogea au devenit mai frecvente din nou dupa primul razboi mondial, temele discutiilor fiind de obicei mai ales descoperirile din aceasta