De o buna bucata de vreme (dar cu intensitate crescuta in ultimii doi ani), Hollywoodul isi reviziteaza varsta de aur, reeditand retete lipite deja de inima publicului, ca marca de scrisoare. Sub pretextul ca fiecare generatie are nevoie de anumite povesti, grandioasele ori obisnuitele succese de altadata sunt resuscitate cu noi chipuri si sub noi indicatii regizorale, chiar daca uneori modificarile se rezuma doar la asta. In ultimul timp, fenomenul s-a intetit si nici capodoperele nu scapa de reluarile dictate de presiunea financiara.

Filme noi, povesti vechi

Aceasta este, evident, ratiunea nr. 1 a reluarilor iesite pe banda din marile studiouri hollywoodiene, la care s-ar adauga criza de subiecte si teama de risc. Si, la urma urmei, de vreme ce povestile respective au mers candva atat de bine, de vreme ce Hollywoodul dispune in continuare de frumuseti extraordinare feminine si masculine (si - amanunt esential! - extraordinar de bine cotate la box office), poate ca ar fi fost pacat sa nu se reviziteze filme precum Thomas Crown Affair, King Kong, The Producers, Fun With Dick and Jane, Bewitched, Charlie and the Chocolate Factory, Yours, Mine and Ours, The Pink Panther, The Bourne Identity, Miami Vice, Superman, Barbarella, Dracula, The Mummy, Gloria ori Hairspray... Desigur, rezultatele sunt inegale si de multe ori discutabile, chiar fata de un original crosetat de la bun inceput pe gustul publicului. O categorie aparte (pe care nu avem insa spatiul pentru a o analiza aici) este constituita de seria de horror-uri japoneze cu un asemenea succes, incat Hollywoodul s-a repezit sa le reia in varianta americana, importandu-le din Japonia uneori chiar cu regizori cu tot (precum The Ring, The Grudge ori Dark Water). O alta categorie o constituie rarisimele remake-uri la fel (sau aproape la fel) de reusite ca originalul, precum Postasul suna intotdeaun