De la 1 ianuarie 2007 România a devenit, în mod oficial, ţară membră a Uniunii Europene. Artificiile revelionului integrării s-au stins, valurile de şampanie au rămas o dulce amintire şi astăzi, la un an de la acel moment istoric, observăm că Uniunea Europeană reprezintă o realitate variabilă, în funcţie de cultura, imaginaţia, postul de televiziune preferat şi preocupările fiecăruia dintre noi. Ubuesca noastră scenă politică (nesfârşitul scandal dintre preşedinte şi prim-ministru, circul grotesc de la citirea în parlament a raportului de condamnare a regimului comunist, veselia tâmpă cu care faimosul lot de 322 de parlametari a călcat în picioare avizul Curţii Constituţionale privind suspendarea preşedintelui ţării, prestaţia de tenor de operetă a necoptului ministru al Justiţiei, numărarea stelelor de pe steagul UE după metoda Pristanda de către omologul său de la Educaţie, competenţele dovedite ale profesorului universitar de relaţii internaţionale, Elena Udrea, în analiza sistemului democratic norvegian, ok-ul de încercat amic dat de ministrul de Externe regelui Spaniei, plictiseala campaniei pentru Parlamentul European) şi comentariile docte ale "analiştilor politici" (o menţiune specială din punctul de vedere al grotescului apariţiei merită imbatabila tripletă Gâdea-Cristoiu-Stan, flancată îndeaproape de un nou venit în branşă, Victor Ciutacu) întreţin cu brio confuzia. Fiecare român este convins că ştie totul despre Uniunea Europeană, dar câteva întrebări elementare sunt suficiente pentru a releva faptul că viziunile se bat cap în cap şi ceea ce pentru unii este alb, pentru alţii devine, invariabil, negru.

Victor Iulian Tucă nu este un răsfăţat al mass-media din România. Tânărul (n. 1972) reporter la Deutsche Welle (secţia română), s-a specializat în probleme europene, iar din anul 2004 este corespondentul la Bruxelles al amintitului post de radio.